Riscurile la care sunt supuse mâinile sunt variate, riscuri mecanice, de tăiere, înţepare, zgâriere, riscuri termice de expunere la temperaturi extreme, prea mici sau prea mari sau de stropire cu metal în stare topită, riscuri chimice sau biologice de contact cu substanţe vătămătoare sau riscuri de electrocutare.
Există de asemenea mănuşi care protejează mediul de contactul cu pielea mâinilor, în cazul industriei alimentare sau industriei echipamentelor electronice, mănuşi ESD.
De asemenea, întâlnim mănuşi care pe lângă protecţie au rolul de a amplifica anumite caracteristici, de exemplu de a spori aderenţa prin prezenţa unui strat continuu sau punctiform din materiale diferite.
Clasificarea mănuşilor se face, în principal, după destinaţia acestora, iar materialele utilizate sunt piele naturală, bumbac, poliester, latex, nylon, poliuretan, nitril în diverse combinaţii, în funcţie de aplicaţiile necesare. Gama de activităţi care implică utilizarea mănuşilor este extrem de variată existând soluţii care înglobează tehnologii înalte pentru performanţe deosebite în domenii cum ar fi amortizarea vibraţiilor sau rezistenţa la tăiere.
Caracteristicile de rezistenţă mecanică sunt standardizate de norma EN388 şi indicii reprezintă în ordine, rezistenţa la abraziune (1-4), tăiere (1-5), deşirare (1-4), perforare (1-4).
